Misiunea proiectului SOLITAR este de a asculta poveștile individuale de îngrijire, într-un spațiu sigur și intim, de a facilita întâlniri de grup în care aceste povești pot fi împărtășite cu oameni cu experiențe similare și de a identifica acele gesturi, ritualuri și mesaje care să fie duse mai departe. Credem cu tărie ca arta reușește să pună în cuvinte acele trăiri pe care nu știm să le identificăm, înțelegem sau numim. Pentru a reuși asta, de cele mai multe ori, artistul are nevoie să cerceteze, înțeleagă și să trăiască aceste lucruri nenumite pe cont propriu.
Proiectul nostru este o cercetare artistică de teren, ce vrea să documenteze experiențele îngrijitorilor, mecanismele și strategiile de coping pe care aceștia le folosesc când nu mai fac față provocărilor emoționale și fizice necesare procesului de îngrijire.
În majoritatea cazurilor, îngrijitorii alocă toate resursele proprii și ale rețelei sociale suport (familie, prieteni, comunitate) către cel îngrijit, ignorând sau înăbușindu-și propriile nevoi și neglijându-și sănătatea fizică și mentală.
Unii reușesc să adopte mecanisme de coping sănătoase și să găsească un echilibru între îngrijirea oferită celuilalt și propria bunăstare, iar alții au nevoie de ajutor pentru a se echilibra și a se îngriji pe sine.
În majoritatea cazurilor, îngrijitorii alocă toate resursele proprii și ale rețelei sociale suport (familie, prieteni, comunitate) către cel îngrijit, ignorând sau înăbușindu-și propriile nevoi și neglijându-și sănătatea fizică și mentală.
Unii reușesc să adopte mecanisme de coping sănătoase și să găsească un echilibru între îngrijirea oferită celuilalt și propria bunăstare, iar alții au nevoie de ajutor pentru a se echilibra și a se îngriji pe sine.
Prin facilitarea unor întâlniri de grup, în care îngrijitorii pot să își împărtășească aceste mecanisme de coping, dar și experiențele de viață, poveștile despre îngrijire, informații utile, recomandări sau propuneri de proiecte și inițiative locale, sperăm să dezvoltăm comunități de îngrijire sustenabile.Documentarea audio-video a întregului proces devine astfel un efort de cercetare narativă care prin deschiderea spre perspective multiple și co-creare speră să potențeze și să beneficieze de inteligența colectivă a întregii comunități. Rezultă astfel o colecție diversă de gesturi de îngrijire, mecanisme de coping și experiențe de viață spuse direct de către cei care le trăiesc, conform cu valorile și nevoile lor.
Pentru a fi ancorați în principii științifice și etice am alcătuit o echipă interdisciplinară formată din psihologi, antropologi, activiști și îngrijitori. În acest fel ne dorim să fim cât se poate de responsabili cu efectele intervențiilor noastre culturale, cu subiectele sensibile abordate, cu modul de stocare și folosire a informațiilor obținute prin cercetarea narativă și cea psihologică (folosind standarde internaționale de evaluare ale strategiilor de coping: COPE, PHQ-9, GAD-7).